Tac prin urmare,
Adica nu intru,
Nici printre tufe, nici pe sub arbori,
Eu imi aduc aminte ce-a scris intr-o carte,
Cu fila patata de sange,
Mai marele meu:
Ca padurea mananca-ntr-o zi
Mult mai mult decat spada-mtr-un an de razboi
MISTIC
Pana cand ferestrele, se aprind in noapte, albe si reci. Pana cand somnul iti aseaza pe fruntea inimii,
o coroana de fier.
Grea asemeni mortii, Pana cand somnul aseaza asupra orasului, Un acoperis cu incheeturi pentru ceasul din turn, Cat de trista este aceasta uitare de sine! Cat de triste sunt aripile pentru anaerobi, si, Cat de umana miopia mesterind secundele stil Cu care sa incrusteze tineretea mea orfana de timp…. Si totusi, visand, creierul fabrica zei. Iar dorinta mea de-a fii, parea o himera Eu, personaj al unei singure vieti paralele, O litera scrisa cu creionul din neputinta cuvintelor, De a da chip si asemanare, alergand printr-o padure de guma M-am sters de pe fata pamantului.
|
CANTEC
Vai,am gandit, ce mare e Omu-n al sau nume! Si totusi, ce mici suntem,mai slabi nu stiu pe lume! Caci a pleca din viata, din smarcurile sale, Doar voi pricepeti asta, sublime animale, Sa vezi pamantul ce-are si ceea ce-i ramane, Si-n ca tacere-i totul, ca restu-i slabiciune, O, te-nteleg prea bine, salbatic trecator’ Puterea ta din urma mi-a dat amar fior! Graia privirea-ti dreapta:”Fa sufletu-ti s-ajunga Sa fie pururi tare in firea lui adanca Si-o apriga mandrie sa-l inalte cat mai sus: Eu cel nascut in codru, acolo am ajuns; Sa gemi, sa plangi in ruga, este la fel de lasi, Fa-ti greaua datorie, iubeste-o patimas, Pe calea unde soarta ti-a dat al ei framant Te lupta asemeni mie, si mori fara cuvant….”
PIPERUL
Oamenii secolului al XX-lea nu-si pot imagina ,valoarea
exceptionala, pe care o reprezintau mirodeniile in evul mediu, vreme de
aproape 600-700 de ani.
„Scump ca piperul”, aceasta expresie proverbiala a circulat aproape in
intreg ev mediu..Ghimbirul, scortisoara, Camforul erau cantarite pe
balantele destinate aurului ori medicamentelor si se inchideau
ferestrele ca nu cumva curentul provocat de adierea vantului
sa spulbere macar un graunte din pretioasa marfa.In timpul cand
monezile de aur si argint erau rare, PIPERUL juca rol de moneda. Se
puteau platii impozitele in piper si tot in piper se fixau preturile
rascumpararilor de prizonieri din razboaie.
|
n![imagesCAFJTRNY](https://proiectmdb.wordpress.com/wp-content/uploads/2012/05/imagescafjtrny.jpg?w=950)
|
ISTORIE
Stau tolanit in mijlocul padurii. E o liniste tainica, susuratoare si,
departe, taietorii de lemne isi incearca securile in trunchiuri
insemnate.
Loviturile lor sunt ritmice si egale. In curand se va auzii vaietul
prelung al trunchiului doborat. Si, totusi, i-am auzit cantand:
„Padure, draga padure,
Drag mi-i sa ma pierd in tine
Sa ma pierd si sa adorm,
Cum adoarme orice om,
Si in lin sa frunzaresti,
Si sa ma hodinesti.”
Si totusi, dupa o vreme, cand loviturile lor se aud mai insistente,
copacul doborat scoate un geamat lung si tulburator de om in agonie.
Alaturi, lastarii tineri, fosnesc crescand increzatori spre geana
cerului.
„Padure cum stii sa cresti,
Pana-n vamile ceresti.
Padure cum stii sa mori
Tot de dorul verilor.
|
|
|
Lasă un comentariu