Just another WordPress.com site

DIVERSE


VIATA UNUI OM,

                                                                                                
 

Tac prin urmare,

Adica nu intru,

Nici printre tufe, nici pe sub arbori,

Eu imi aduc aminte ce-a scris intr-o carte,

Cu fila patata de sange,

Mai marele meu:

Ca padurea mananca-ntr-o zi

Mult mai mult decat spada-mtr-un an de razboi

  MISTIC

Pana
cand ferestrele, se
aprind in noapte, albe si reci.
Pana
cand somnul iti aseaza pe fruntea inimii,

o coroana de fier.

Grea
asemeni mortii,
Pana
cand somnul aseaza asupra orasului,
Un
acoperis cu incheeturi pentru ceasul din turn,
Cat
de trista este aceasta uitare de sine!
Cat
de triste sunt aripile pentru anaerobi, si,
Cat
de umana miopia mesterind secundele stil
Cu
care sa incrusteze tineretea mea orfana de timp….
Si
totusi, visand, creierul fabrica zei.
Iar
dorinta mea de-a fii, parea o himera
Eu,
personaj al unei singure vieti paralele,
 O
litera scrisa cu creionul din neputinta cuvintelor,
De
a da chip si asemanare, alergand printr-o padure 
de
guma
M-am
sters de pe fata pamantului.   

CANTEC

 


Vai,am gandit, ce mare e Omu-n al sau nume!


Si totusi, ce mici suntem,mai slabi nu stiu pe lume!

  Caci
a pleca din viata, din smarcurile sale,

  Doar
voi pricepeti asta, sublime animale,


Sa vezi pamantul ce-are si ceea ce-i ramane,


Si-n ca tacere-i totul, ca restu-i slabiciune,


O, te-nteleg prea bine, salbatic trecator’


Puterea ta din urma mi-a dat amar fior!


Graia privirea-ti dreapta:”Fa sufletu-ti s-ajunga


Sa fie pururi tare in firea lui adanca


Si-o apriga mandrie sa-l inalte cat mai sus:


Eu cel nascut in codru, acolo am ajuns;


Sa gemi, sa plangi in ruga, este la fel de lasi,

Fa-ti greaua datorie, iubeste-o patimas,

  Pe
calea unde soarta ti-a dat al ei framant


Te lupta asemeni mie, si mori fara cuvant….”

 

PIPERUL

Oamenii secolului  al XX-lea nu-si pot imagina ,valoarea

exceptionala, pe care o reprezintau mirodeniile in evul mediu, vreme de

aproape 600-700 de ani.

„Scump ca piperul”, aceasta expresie proverbiala a circulat aproape in

intreg ev mediu..Ghimbirul, scortisoara, Camforul erau cantarite pe

balantele destinate aurului ori medicamentelor si se inchideau

ferestrele ca nu cumva  curentul provocat de adierea vantului

sa spulbere macar un graunte din pretioasa marfa.In timpul cand

monezile de aur si argint erau rare, PIPERUL juca rol de moneda. Se

puteau platii impozitele in piper si tot in piper se fixau preturile

rascumpararilor de prizonieri din razboaie.

n

ISTORIE

Stau tolanit in mijlocul padurii. E o liniste tainica, susuratoare si,

departe, taietorii de lemne isi incearca securile in trunchiuri

insemnate.

Loviturile lor sunt ritmice si egale. In curand se va auzii vaietul

prelung al trunchiului doborat. Si, totusi, i-am auzit cantand:

„Padure, draga padure,

Drag mi-i sa ma pierd in tine

Sa ma pierd si sa adorm,

Cum adoarme orice om,

Si in lin sa frunzaresti,

Si sa ma hodinesti.”

Si totusi, dupa o vreme, cand loviturile lor se aud mai insistente,

copacul doborat scoate un geamat lung si tulburator de om in agonie.

Alaturi, lastarii tineri, fosnesc crescand increzatori spre geana

cerului.

 „Padure cum stii sa cresti,

Pana-n vamile ceresti.

Padure cum stii sa mori

Tot de dorul verilor.

 

  

           
          
           
           
           
         
           
     


:

http://www.kissfm.ro/player/player.swf

 

           

           

           

           

           

           

           

           

           

           

           


RODICA

Lasă un comentariu