|
NEA
MARIN MILIARDAR -FILM
Nea
Mărin miliardar (1979) este
un film în regia lui SERGIU NICOLAESCU și este una
dintre cele mai reușite comedii cu tentă parodică din cinematografia
românească. În distribuția acestui film
îi regăsim pe AMZA PELLEA
(Nea Mărin), STELA POPESCU, SEBASTIAN PAPAIANI, DRAGA OLTEANU MATEI,
STEFAN BANICA, JEAN CONSTANTIN etc..,
AMZA PELLEA
îi dă naștere lui Nea
Mărin, cel mai tipicar și hazliu
oltean din toate timpurile, care ajunge, datorită asemănării sale
izbitoare cu un miliardar, (Mr.
Juvett), să fie luat drept
acesta.
Nebunia se declanșează de
la un diplomat plin cu dolari, care
seamănă cu diplomatul lui Nea Mărin. Astfel, Nea Mărin, cu prazul la
diplomat, intră în tot felul de situații ilare ca urmare a
acestei confuzii de identitate. Luat de val, nea Mărin uită că plecase
la mare pentru o mică relaxare și începe să-și intre
în rol.
Lucrurile se complică și
mai rău când vine pe Litoral
nevasta sa, Veta (DRAGA OLTEANU MATEI). Aceasta
îl găsește pe Nea Mărin dansând cu o blondă pe o
melodie
cântată de GIL DOBRICA,, iar acum începe o scenă
devenită memorabilă.
ALI BABA SI CEI
40 DE HOTI-FILM
Traia
odata in Persia, in vremuri de demult, un om pe nume Ali Baba. Era
taietor de lemne si isi castiga tare greu painea zilnica din vanzarea
lemnului pe care-l taia in padure.
Intr-o buna zi, tocmai cand isi lega magarusul de trunchiul unui copac,
auzi tropot de cai prin locurile acelea nu prea umblate.
„Cine sa fie oare?” se intreba speriat Ali Baba.
Dupa ce ascunse magarusul in tufis, Ali Baba se catara in copac si se
ascunse cum putu el mai bine printre crengi. Nu mai vazuse niciodata
atatia calareti la un loc. Numara el vreo patruzeci, toti inarmati,
care cu sabii, care cu pusti.
„Nu mi se par a fi oameni de treaba, isi spuse el. Cu siguranta sunt
banditi! Dar oare ce-o fi in sacii aia doldora pe care ii cara dupa ei?”
Unul dintre ei, capetenia lor desigur, descaleca. Apropiindu-se de o
stanca uriasa, intinse bratul si rosti solemn:
– Sesam, deschide-te!
Pe data, stanca se rostogoli intr-o parte, dand la iveala o
deschizatura in piatra. Hotii descalecara si ei si intrara unul dupa
altul in pestera, ducandu-si sacii burdusiti la adapost.
Ali Baba nu cutezase sa coboare din copac. Dar iata ca hotii iesira din
pestera, de data asta cu mainile goale.
„Drace, isi zise el, tare as vrea sa stiu mai multe?”
Dar, vai, nici nu se indepartasera bine hotii, ca stanca se si asezase
din nou la locul ei, de parca nici nu s-ar fi clintit.
Numai ca Ali Baba nu uitase formula magica. Astepta cu rabdare venirea
noptii, se dadu jos din copac si zise:
– Sesam, deschide-te!
Se auzi un uruit infundat, pamantul i se misca de sub picioare si,
iata, stanca se dadu la o parte.
Ali Baba intra si el in pestera?
Nu mica ii fu mirarea lui Ali Baba cand se pomeni in fata unor
minunatii cum nu mai vazuse niciodata: podoabe, giuvaericale, gramezi
de aur si argint, covoare, sipete din lemn sculptat si arme de mare
pret, fiecare in teaca ei frumos cizelata. Era o neasemuita comoara!
Cand se lumina de ziua, nevasta lui Ali Baba isi vazu barbatul
intorcandu-se acasa cu un sac plin cu galbeni.
– De unde ai galbenii astia? Il intreba ea speriata. Daca sunt de
furat, n-am nevoie de asa ceva!
– Stai linistita, ii raspunse Ali Baba. Nu inseamna ca am furat daca am
luat de la hoti, mai zise el si ii povesti toata tarasenia. Si asta e
doar inceputul. In pestera se afla de o suta de ori mai multe bogatii.
De acum nu vom mai avea nici o grija.
Nevasta lui Ali Baba vru atunci sa numere galbenii. Numai ca erau atat
de multi, incat se vazu nevoita sa ceara cu imprumut o banita de
cantarit de la Casim, fratele lui Ali Baba, care era foarte bogat. Dar
Casim avea si el o nevasta curioasa din fire.
– Dar ce vrei sa cantaresti? isi intreba cumnata.
– Pai, niste grau, o minti nevasta lui Ali Baba.
Cealalta n-o crezu si, ca sa nu ramana fara raspuns, puse un pic de
grasime pe fundul banitei?
Cand Ali Baba ii inapoie banita, nu baga de seama ca un galben ramasese
lipit de fundul vasului.
– Ia te uita, sarantocul de frate-tau are bani de aur, ii spuse ea
barbatului ei, roasa de invidie. Furios si invidios, Casim il chema la
el pe Ali Baba.
– Stiu ca esti bogat acuma, ii zise el mieros, si ma bucur foarte. Dar,
ia spune-mi si mie, cum ai izbutit?
Si naivul Ali Baba ii povesti de-a fir-a-par totul.
Si iac-asa, ii spuse lui Casim cum venisera cei patruzeci de hoti, cum
carasera ei bogatiile in pestera, ce vazuse el acolo si se minunase,
locul unde se afla pestera si ii dezvalui pana si formula magica!
Astfel ca, la caderea noptii, Casim iesi din oras, tragand dupa el zece
magari incarcati cu saci si cufere, si o lua spre padure?
Nu-i fu deloc greu sa dea de pestera, iar bolovanul cel urias se dadu
imediat la o parte dupa ce Casim rosti formula magica. Numai ca, pe
cand se trudea el sa vare comorile in cufere, deja doldora, fara sa
lase nici macar un galben pentru fratele sau, pestera se inchise.
– Deschide-te odata, se infurie el. Haide? mai repede, deschide-te!?
Incerca in fel si chipsa induplece stanca sa se dea la o parte. In
zadar insa, Casim nu-si mai amintea cuvantul potrivit!
Cand, in sfarsit, isi aminti Casim formula corecta: „Sesam,
deschide-te!”, bolovanul se misca din loc si pestera se deschise, dar
prin deschizatura dadura navala hotii, care se intoarsera cu noi
bogatii. Scotandu-si sabiile din teaca, se napustira spre Casim
strigandu-i:
– Fa-ti rugaciunea, nemernicule, caci ai sa mori!
Vazand ca barbatul ei nu se mai intoarce, nevasta lui Casim dadu fuga
acasa la Ali Baba si ii marturisi totul. Fara sa se supere, acesta o
porni pe data in cautarea fratelui sau, pe care-l gasi facut bucatele
de banditi. Cu mahnire in suflet puse ramasitele intr-un sac, pe
spinarea magarusului, si o lua inapoi catre casa.
Multe lacrimi varsa nevasta lui Casim. Mult se jeli! In cele din urma,
Ali Baba izbuti sa o linisteasca.
-Ai grija, nimeni nu trebuie sa stie ce s-a intamplat, zise el. Eu am
un pic de treaba cu Mustafa cizmarul.
– Poti sa cosi un mort taiat bucati si sa-l faci la loc intreg? il
intreaba el pe batranul cizmar, aproape orb. Daca faci asta pentru
mine, o sa te rasplatesc bine. Dar tu sa nu sufli nimanui o vorba! Ai
priceput?
– Da, ti-o jur, ii raspunse Mustafa.
Si uite asa, corpul lui Casim fu cusut si facut intreg la loc. Apoi,
vaduva lui Casim si slujnica ei, Morgiana, raspandira zvonul ca
stapanul Casim era foarte bolnav. Astfel ca nimeni nu se mira atunci
cand, intr-o buna zi, ele dadura de veste ca acesta raposase. Tot asa
nimanui nu i se paru ciudat cand ele se instalara in casa lui Ali Baba;
asa cerea traditia pe vremea aceea in Persia.
Dar cei ce s-au mirat cel mai tare au fost hotii. „Cum de a putut sa
dispara din pestera nemernicul pe care l-am ucis? Se intreba cu
nedumerire capetenia lor. Cu siguranta ca mai stie cineva locul si
formula magica!”
Si atunci se hotari sa trimita pe trei dintre oamenii sai ca iscoade in
oras.
Intamplarea a facut ca hotii sa dea tocmai de Mustafa.
– Ia te uita! Prinsera ei a-si bate joc. Cine a mai pomenit un cizmar
orb?
– Asta nu ma impiedica sa cos! Protesta batranul. Saptamana trecuta am
cusut un mort.
Degeaba se mai stradui el sa-si mai tina apoi limba, cativa galbeni il
facura sa si-o dezlege.
Si astfel aflara hotii unde isi avea locuinta Ali Baba. Unul dintre ei
facu o cruce cu creta pe poarta casei ca sa-si poata aminti locul.
„Amice, isi zise el in barba, o sa primesti in curand o vizita?”
Numai ca banditul nu avea de unde sa stie ca slujnica Morgiana il
vazuse. De cum se lasa intunericul, ea se grabi sa insemneze cu creta
toate casele din cartier, facand pe portile lor cate o cruce alba.
Capetenia hotilor se pomeni, asadar in mare incurcatura la vederea
acelor semne pe toate portile. Si se infurie amarnic. Ca sa se mai
racoreasca, puse sa li se taie capetele celor trei oameni.
Apoi, a doua zi, ii facu el insusi o vizita cizmarului, care se lasa
momit e o punga plina cu galbeni si-l trada a doua oara pe Ali Baba:
– Intr-acolo, zise el, aratand cu toiagul in directia casei acestuia.
Capetenia hotilor isi intipari bine in minte locul si se duse sa-si
caute oamenii.
Trei zile mai tarziu, cand capetenia hotilor se infatisa la el acasa,
Ali Baba, care nu-l vazuse prea deslusit la chip, nu-l putu recunoaste
si-i dadu crezare cand acesta ii spuse:
– Sunt negutator. Catarii mei au carat toata ziua treizeci si sase de
chiupuri pline cu ulei pe care le voi vinde maine la targ. Animalele
sunt istovite, ca si mine. N-ati putea sa ne dati gazduire pentru o
noapte?
Ali Baba baga catarii in grajd, iar stapanului lor ii oferi o minunata
cina si un pat bun intr-una din incaperile casei. Doar Morgiana simtea
ca nu poate avea incredere in asa-zisul negutator. Si nu gresea?
Dar nu de ulei era vorba. In chiupuri se aflau ascunsi cei treizeci si
sase de hoti, nerabdatori sa tasneasca si sa ucida pe toata lumea din
casa.
Pe motiv ca trebuie sa aiba grija de marfa sa, capetenia iesi pentru
cateva clipe in curte:
– Stati linistiti, le sopti el hotilor, veti ataca atunci cand va voi
da eu de stire. Inca n-a sosit momentul.
– Acum e momentul? Intrebara hotii ceva mai tarziu, cand auzira iarasi
pasi in curte.
Ghinionul lor. Nu era capetenia, ci Morgiana, care se dusese dupa apa
la fantana. Cum era isteata, pricepu pe data cine se ascundea in
chiupuri si, ingosandu-si vocea, glasui:
– Nu inca? Si se intoarse la bucatarie.
Iar aici, lua un vas mare in care turna ulei incins. Se intoarse apoi
tiptil in curte si varsa uleiul fierbinte in fiecare chiup. Nici ca mai
avura hotii timp sa urle de durere. Cu totii pieira opariti cu ulei
clocotit.
– Si acum e randul capeteniei, isi zise Morgiana?
Apropiindu-se de stapanul ei, Morgiana ii ceru ingaduinta sa danseze
pentru a-si cinsti cum se cuvine oaspetele.
– Fireste, se invoi Ali Baba, incantat de ideea fetei. Aceasta se duse
sa-si ia niste straie mai potrivite si ascunse un pumnal in cutele
salvarilor. Cine ar fi banuit ca avea ea de gand? Cu siguranta nu
banditul, care era numai ochi si urechi de incantare.
O privea vrajit pe fata care dantuia in fata lui. Cand o simti tot mai
aproape de el, inchise ochii de placere. Si-atunci, Morgiana scoase din
cingatoare pumnalul si i-l infipse in inima!
– Ce-ai facut, nefericito? striga Ali Baba ingrozit.
Dar cand Morgiana il duse afara si-i arata banditii ascunsi in
chiupuri, Ali Baba ii spuse:
– Fii binecuvantata! Tu mi-ai salvat viata!
Iar a doua zi, tot la caderea noptii, Ali Baba, la fel de modest, se
duse la pestera, calare pe magarul sau: comoara se afla acolo si-l
astepta doar pe el si pe cei dragi lui. Ali Baba n-o uita pe Morgiana.
Ea capata o zestre asa de frumoasa, incat ar fi putut sa traiasca ca o
regina. Numai ca ea alese sa ramana credincioasa stapanilor ei si nu
dori sa-i paraseasca. Ali Baba o lua in familia sa si de atunci incolo
Morgiana deveni fica lui. |
   POEZIOARE
Joaca e iubirea lui de-o viata,
Nu i-o poate smulge nimenea
Ce-i aduse-o dragoste mareata,
Il inseala insa-n cafenea.Privindu-te cum te joci,
Remarc pentru intaia oara
Ca un barbat e ca o vioara,
La ea nu poti canta fara arcus!Sondandu-ti jocurile firii
In lumea asta se vorbeste
Ca din jocurile domnesti
Te-ai infruptat imparateste.
Acum exact un sfert de veac
Asa o cariera era un fleac,
Dar azi avand experienta,
Nu mai cere competenta.
Se juca-n antichitate, pe scena cu o masca
Totul se facea dintr-o nobila necesitate,
Dar astazi nu mai e nevoie de o masca
Cand medicina foloseste chirurgia plastica.
Viata-i un film stie oricine,
Iar noi actori pe scena vietii
Jucam cum om putea
Si rau si bine,
Conteaza doar atunci
Cand ne jucam „cinstit”.
Oricat de exigenti am fi,
Din viata n-ar putea lipsi
Un personaj mai amarui
Ce-ti umple viata cu pistrui.
Din Himalaia la Carpati
Ajunsi pe crestele-nalbite
Gandesti in sinea ta „Nu-i rau”
Sunt mai aproape de DUMNEZEU,
La rascruci de drumuri,
Sunt mari incidente,
Stai si te gandesti,
De s-o iei inainte
S-au te analizezi
Sa nu comiti greseli.
Trezindu-ma de dimineata,
Si privind pe cer,
Zaresc doua stele,
Frumoase, vai de ele,
Ce gande-au in sinea lor,
Habar nu ai, ce frumos e aici la noi.
Stau in pat si ma gandesc,
Ce bine-ar fi sa mai petrec,
Dar cum la loto n-am castigat,
M-ancrunt si-ncerc s-adorm ,
Cine stie, poate zbor,
Poate castig un joc domol,
S-au poate vreo calatorie-n Atlantida,
Cu invatatii discutand
De artele maiestre’
Luand contact
In 2012 nu ma gandesc,
Decat la atac?
Care-i mai buna stiinta,
A lor s-au a mea
Si tot visand asa,
M-am trezit de-adevaratelea.
:
|
proiectmdb 
Lasă un comentariu