|
table, tr, td { background-color:transparent; border:none; border-width:0;}
body {background-image:url(‘http://www.designmyprofile.com/images/graphics/backgrounds/background0214.jpg’);background-attachment:fixed;background-repeat:repeat;}
BACKGROUNDS
MITOLOGIE
ANUBIS
Anubis. Zeu
egiptean care era păzitorul Soarelui şi al Lunii. El are formă de om cu
cap de şacal, datorita faptului ca
era viclean şi rău.
Se crede ca a fost frate cu Osiris şi cu Isis, şi avea un cult
împreună cu anumiţi Zei, când la serbări se prezenta un
preot în numele său, care arăta publicului masca de câine a
capului său, pe care apoi şi el şi-o aplica pe figură. Unii spun,
că,acest preot făcea haz şi râdea de lumea credulă, care
plângea moartea lui Osiris, zeul binelui.
BRAHMANII
(BRAMANII) PREOTII ZEILOR BRAMA
Bramanii sunt
preoţii destinaţi să îndeplinească sacrificiile Zeului Brama. Aceste sacrificiuri
trebuiau făcute în fiecare cămin de însuşi capul familiei:
iar sacrificiile publice numite sacre se făceau de anumiţi sacerdoţi bramani, care au format un grup
aparte în societate: o adevărată castă. Aceştia aveau
pretenţia că sunt ieşiţi chiar din gura Zeului Brama, şi că deci sufletul
lor trebue să aibă superioritate asupra celorlalte trei caste sociale
în cari intrau: războinicii, civilii şi muncitorii.
Şi întradevăr, aceşti preoţi au insuflat credinţa în
popor, că Brama se nutreşte şi se
adapă numai prin gura lor, luând din tot ceeace li se oferă ca
ofrandă (oblutio).
Pentru aceasta, persoana unui Braman era considerată ca
sfântă atât de indoctrinat, încât el putea să
comită orice nelegiuire până chiar şi crime, fără să fie supus la
nici o răspundere, pe câtă vreme cea mai mică insultă ce i s-ar
fi adus, era aspru pedepsită: fără a mai vorbi de uciderea unui asemenea Braman ce ar fi fost o crimă
capitală şi din cele mai odioase.Iniţierile în secretele acestor sacrificii se transmitea prin
ereditate tinerilor începând între vârsta de
8-16 ani, după care apoi erau admişi în tagma sacerdotală
în urma unor lungi şi foarte grele studiii. Viaţa unui Braman se împărţea
în 4 stadii:
I) Dela cea mai fragedă vârstă până la maturitate se
considera ca student învăţând sub conducerea unui preot
bătrân toate regulele şi riturile cultului;
II) După terminarea acestor studii se însura devenind astfel
stăpân şi cap de familie;
III) După ce îşi însura şi mărita copiii
împărţindu-le întregul avut, acesta se retrăgea din
societate într-un loc singuratic ducând o viaţă de pusnic (anachorete), sfârşindu-şi
viaţa prin deserturi şi păduri în meditaţii şi rugăciuni.
IV) unii Bramani deveneau cerşetori religioşi, aşteptând ca şi
cei precedenţi ca moartea să le procure fericirea supremă pentru, a fi
absorbiţi iarăşi de Brama din care au purces. .
Mitologia
egipteana zei din egiptul antic: OSIRIS, ISIS, HORUS
Poporul egiptean era
foarte religios, iar baza religiei sale era credinţa într-un Zeu unic, care a existat dela
început, care a creat totul şi pe care nimeni nu l-a creat, Pe lângă aceasta
ei credeau şi în nemurirea sufletului : Astfel despărţirea
între corp şi suflet prin moarte nu era defintivă, deoarece
sufletul se înfăţişa înaintea luiOsiris, care apoi îl
trimetea judecătorilor din infern. Acolo el era supus la un interogator
la care trebuia să răspundă şi să se apere de orice învinuiri.Dacă putea să demonstreze că nu săvârşise în timpul vieţii
pământeşti nici crimă, nici nedreptate, nici umilinţă şi că se
închinase Zeilor, că respectase pe Rege şi pe bătrâni, că
făcuse dreptate oamenilor, că fusese bun cu sclavii, că avusese milă de
cei săraci şi neputincioşi, atunci era liberat de judecători: şi după
ce trecea printr-o serie de încercări diferite (metemsyhoză) care îl curăţeau
de orice urmă lumească, se făcea astfel cu totul demn să vadă figura
cea majestoasă a Divinitătei, în fata căreia putea şi avea voie
să se prezinte, care apoi îl trimetea să-şi ia din nou locul
în corpul părăsit.
Pe
de altă parte un suflet rău şi nelegiuit era condamnat, supus la
muncile cele mai înfricoşate iar apoi asvârlit pentru
eternitate în prăpastia cea mai întunecoasă şi fără
sfârşit. De aici a rezultat conservarea obsesivă a cadavrelor,
din care Egiptenii au făcut arta cea mai
desăvârşită prin înbălsămarea cu mirosurile cele mai
plăcute şi cu puterea de a le feri de orice stricăciune si mai ales de
putrefacţie, pentru ca astfel sufletul reîntors în deplină
curăţenie să poată din nou să-şi ia locuinţă în fostul său corp,
dar care şi el trebuia să fie în aceleaşi conditiuni de curăţenie
pentru a nu fi desgustat de el, Şi iarăşi în scopul ca trupul să
fie uşor de găsit, toate aceste cadavre ,în stare imputrescibilă
numită mumii, erau puse în
locuri subterane formând
adevărate oraşe de înrinderi destul de mari, numite oraşele celor
morţi: Necropole.Dar să revenim :
Acest Osiris. Zeu unic, era defapt împărţit în 3 persoane
numite trinitate şi compusă din: tată,
mamă şi fiu.Mai ales
în 3 mari oraşe această trinitate avea templul şi cultul său.
Astfel: în templul din Egipt, Zeul tată era cunoscut sub numele de Amon, echivalentul la greci
fiind Zeus , – provenit din
cuvântul sanscrit Dyaus – ce înseamnă Cer, ziuă, lumină iar Romanii pe Jupiter: din Jov şi Pater.
Al doilea templu era în Theba iar al treilea la Abydos în Helesponte. Aici trinitatea se
compunea din Osiristatăl,
din Isis mamă şi din Horus fiul.
Legenda – povestea
Atât Osiris cât şi Horus ca divinităţi
binefăcătoare începură să stabilească legi cari au civilizat
Egiptul, şi apoi au învăţat pe oameni să cultive pământul.
După aceasta Osiris lasă pe femeia sa să
guverneze ţara iar el pleacă în capul unei armate pentru ca să
aducă la civilizaţie pe toate popoarele barbare. In lipsa lui
însă, fratele său numit Sethi iar după unii Typhon – care avea în
el geniul rău -încearcă să-l detroneze dar nu reuşeşte: gratie
dibăciei lui Isis. Totuşi acesta nu se dă
bătut, căci la întoarcerea lui Osiris îi întinde
o cursă diabolică: Pregateşte nişte serbări măreţe în onoarea
fratelui său, la care bine înţeles fiind invitat a luat parte şi
el. Dar în mijlocul ospăţului. Sethi aduce o ladă lucrată
cu multă artă şi fermecător împodobită, şi o promite aceluia al
cărui corp ar putea să o umple în mod complet. Toţi au
încercat dar nici unul n-a reuşit, de oarece lada era croită
exact după corpul lui Osiris. Când prin urmare
intră şi el în ladă la rândul său şi la urmă de tot, se
aşează în ea foarte uşor şi cu multă comoditate. Dar tocmai
în momentul întregei admiraţii şi satisfacţii victorioase
al lui Osiris, repede ca un fulger
Sethi închide lada, pe care apoi o aruncă în Nilvărsându-se
ulterior în Marea Mediterană.
După aceasta Seth împrăştie zvonul
că dispariţia lui Osiris este o taină Divină, totuşi Isis bănuind trista soartă
a soţului său şi cuprinsă de o adâncă durere pleacă în lume
pentru a descoperi corpul lui Osiris. După o lungă călătorie
şî îndelungate cercetări ajunge în fine la marginea
mării. Aici nişte copii îi spun că lada a fost dusă de valuri pe
coastele oraşului Byblos. Intradevăr lada fusese
oprită în partea locului de un brădiş care o acoperise şi din
care cu timpul crescuse un arbore de o mărime şi frumuseţe minunată,
dar în interiorul căruia se află corpul lui Osiris. Regele din Byblos impresionat de acest
arbore a poruncit să-l taie, ca din el să se facă un stâlp pe
care să se sprijine tavanul palatului său. Isis aflând de toate
aceste lucruri se duce la fântâna dela intrarea oraşului şi
îngenuchind începu să se roage. Din întâmplare
fiind văzută de regină, aceasta îi propune să o ia ca doică la
copilul său. Ilsis primeşte
numaidecât, în vedere că astfel are să se apropie de
coloana ce păstra corpul soţului său. In timpul nopţii însă
dânsa, sub forma unei porumbiţe, se ducea să zboare
împrejurul stâlpului, în care timp leagănul copilului
era înconjurat cu flăcări. Intr-o noapte însă, regina
intrând în odaie pe neaşteptate rămâne
îngrozită văzându-şi copilul singur în mijlocul
flăcărilor. Atunci Isis pe loc îşi ia
forma naturală, spune cine era şi ce anume împrejurări au adus-o
laBiblos (oraş
lângă Sidon în Phenicia).
Atunci regele, compătimind-o, porunceşte să se dea jos acel
stâlp, când Isis luând lada
pleacă împreună cu ea în regatul său şi-1 pune într-un
mormânt la umbra unui copac şi când astfel îngropat
ia numele deSerapis. Dar Sethi o urmăreşte, şi din
nou pune mâna pe corpul.lui Osiris, pe care tăindu-1
în 14 bucăţi le aruncă risipindu-le în apa mării. Din nou
atunci Isis umblă în
căutarea soţului, dar nu găseşte decât 13 bucăţi ridicând
în fiecare loc unde a găsit bucata câte un mormânt şi
un templu.
Notă. –
După poeţi, Osiris reprezintă Soarele care moare fiind
învins de Sethi ce reprezintă Seara,. Intunerecul iar Isis care caută pe soţul
său noaptea, este Luna. Dar soarele apare din
nou ziua în persoana fiului său Horus, care dimineaţa
când răsare fiind copil, e reprezentat sugându-şi degetul,
iar seara când apune, fiind deja mare, ţine degetul pe buze
reprezentând pe Zeul
tăcerii.
Din cauză că Osiris era frate cu Isis, s-a adoptat acelaş
obicei în dinastia Egiptului, ca fratele să ia în căsătorie
pe sora sa: precum de altfel a făcut şi Joe cu sora sa Junona. Osiris era considerat la
Greci fiind fiul Cerului, fiind
preluat sub numele de Uranus, iar Isis având ca mamă Pământul s-a numit la Greci Gheea iar la Romani Rhea:
iar călătoria ei s-a identificat cu Ceres, care şi dânsa a
cutreerat pământul zi şi noapte în căutarea fiicei sale Proserpina răptiă de Pluton: iarăşi un Zeu al
întune-recului ca şi Sethi.
Mai târziu se zice că Osiris a înviat din
morţi şi a revenit pentru a-l instrui pe fiul său Horus, care în cele
din. urma reuşeşte să învingă şi să omoare pe Sethi. La Egipteni Osiris era adorat în
persoana unui bou numitboul Apis: ca simbol al puterii.
al muncii agricole a pământului şi al energiei creatoare a
naturii.
 Osiris
Isis Horus Seth
Reprezentare in arta descrieze vizuala
In arta egipteană, Osiris e reprezentat dela
picioare până la piept într-un scutec funebru de mumie. In mâna dreaptă
are un bici format din lamele (fâşii) ca emblemă a
fecundităţei iar în mâna stângă tine sceptrul,
emblema puterii. Pe cap are o pieptănătură înaltă, susţinută
în lături de două lungi pene de struţ.
Isis e
îmbrăcată într-o rochie strâmtă lipită de corp
(colantă) ce merge dela piept până la picioare, unde se lărgeşte
având împrejur inele la glesnele picioarelor şi fiind
atârnată de umere şi gât prin bretele. In
mâna dreaptă are un sceptru ca semn al regalităţii de care se
vede atârnând o cruce, drept simbolul vieţii iar mâna
stângă o ţine ridicată în sus ca semn de protecţie.
Pieptănătura e formată din puf de pene de vultur atârnând
în jurul obrajilor, iar totul e susţinut sus pe cap prin două
coarne de vacă îmbrăţişând discul solar ce întrupează
pe Osiris. Uneori ca semn
distinctiv are în mâna dreaptă un instrument de fier,
în formă de potcoavă, prin care lua vederea acelui pe care
îl lovea.
Asociere cu animale
Recunoştinţa Egiptenilor pentru animale
provenea de acolo, că ei aveau credinţa că Zeii îşi alegeau pe
timpul şederei lor pe pământ un anume animal care făcea corp cu
el. Pentru aceasta Zeii erau repreizentati sub forma unor asemenea
animale, sau li se atribuiau un corp omenesc provăzut cu un cap de
animal crezându-l favorizat de Zei. Astfel Amon eră adorat sub figura
unui om cu cap de berbec;
Osiris avea uneori
un cap deerete sau
de Ibis (barză), iar Isis avea un cap de vacă cu ambele coarne.
POEZIE
table, tr, td { background-color:transparent; border:none; border-width:0;}
body {background-image:url(‘http://www.designmyprofile.com/images/graphics/backgrounds/background0217.jpg’);background-attachment:fixed;background-repeat:repeat;}
|
POEZIE |
O
AVENTURA GALANTA
de
Ion Pribeagu
Într-o
searã, pe la zece,
N-a fost cald, dar nici prea rece,
Am avut o aventurã,
Nici cu Haike nici cu Surã,
O coniţã delicioasã,
Nici urîtã, nici frumoasã,
Şi-am intrat cu ea în vorbã,
Nici de Cosmos, nici de ciorbã.
Avea
ochii ca doi aştri,
Nici cãprui, dar nici albaştri,
Gura dulce, zîmbitoare,
Nici prea micã, nici prea mare,
Sînii, douã rîndunele,
Nici prea mari, nici mititele,
Şi vorbind cu ea în şoaptã
Nici prostuţã, nici deşteaptã.
Ne-am
plimbat vreo cinci minute,
Nici încet, dar nici prea iute,
Discutînd ca la Geneva,
Nici de-Adam şi nici de Eva.
Şi-am ajuns la ea acasã,
Nici prea’naltã, nici prea joasã,
Locuinţã minunatã,
Nici murdarã, nici curatã.
Mi-a
dat o cafea uşoarã,
Nici prea dulce, nici amarã,
Ş-a început sã se dezbrace,
Nici încolo, nici încoace,
I-am sorbit formele toate,
Nici din faţã, nici din spate,
Pielea-i cu miros de nalbã,
Nici prea neagrã, nici prea albã.
Avea
talia subţiricã,
Nici prea mare, nici prea micã,
Braţe albe, voluptoase,
Nici subţiri, dar nici prea groase,
Nişte-îmbrãţişãri divine,
Nici prea multe, nici puţine,
Ş-o sofa cu dungi banale,
Nici prea tare, nici prea moale.
Cum o
sãrutam prin beznã,
Nici pe nas şi nici pe gleznã,
Bate cineva la uşe,
Nu-i nici unchi, dar nici mãtuşe,
Ci bãrbat-su, Şmil din piaţã,
Nici cu cioc, nici cu mustaţã,
Dar cu un baston de mire,
Nici prea gros, dar nici subţire.
Inimioara
mea pustie,
Nu-i nici moartã, nu-i nici vie
Simt un fior care mã trece,
Nici prea cald, dar nici prea rece,
Şi cînd mã rugam – Prea Sfinte,
N-am fost prost, dar nici cuminte,
Doamne, scoate-mã din ladã,
Nici în curte, nici în stradã,
Deodatã uşa scapã,
Nici se sparge, nici se crapã,
Şi stã Şmil ca un sihastru,
Vãd nici verde, nici albastru.
– Ce
cauţi aici? – Mã întreabã,
Nici în pripã, nici în grabã,
I-am spus, fãrã sã-mi dau seama:
– Nici pe tata, nici pe mama!
Ci aştept, în tot minutul,
Nici maşina, nici şerutul…
…Şi au curs bastoane în mine,
Nici prea multe, nici puţine!
Restul
n-are importanţã,
Nici spital, nici ambulanţã,
Ştiu c-am stat trei luni jumate,
Nici pe burtã, nici pe spate,
De atunci mi-e viaţa rozã,
Nici în versuri, nici în prozã,
Şi aştept o aventurã,
Ori cu Haike ori cu Surã.
|
|
RODICA |
BACKGROUNDS
|
proiectmdb 
Lasă un comentariu